Penguin Classics

Penguin Classics
SediuLondra
Prezență online
site web oficial

Penguin Classics este o marcă publicată de Penguin Books, o subsidiară a Penguin Random House. Cărțile ei sunt publicate în diferite ediții în întreaga lume, inclusiv în Australia, Canada, China, India, Irlanda, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Coreea de Sud, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii.[1] Criticii literari consideră cărțile din această serie ca părți componente importante ale canonului occidental, deși multe titluri sunt traduse din literatura non-occidentală; într-adevăr, seria a inclus doar traduceri timp de zeci de ani de la crearea sa, până când a încorporat în cele din urmă marca Penguin English Library în 1986. Prima carte apărută în colecția Penguin Classic a fost traducerea de către E.V. Rieu a Odiseei, publicată în 1946, iar Rieu a devenit editor general al seriei. Rieu a obținut colaborarea romancierilor Robert Graves și Dorothy Sayers ca traducători, crezând că vor evita „aroma arhaică și neologismele care fac ca multe dintre traducerile existente să fie respingătoare pentru gustul modern”.[2]

În 1964 Betty Radice și William Baldick i-au succedat lui Rieu ca editori, iar Radice a devenit unic editor în 1974 și a îndeplinit această funcție timp de 21 de ani.[3][4] Ca editor, Radice a susținut publicarea unor ediții populare cu format academic și a modificat convenția anterioară a colecției Penguin, adăugând referințe, bibliografie, hărți, note explicative și indici.[5] Ea a extins canonul „Classics” și și-a încurajat și diversificat cititorii, în timp ce a susținut respectarea standardelor academice.[5]

  1. ^ „Overview”. Penguin.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Cowley, Des; Williamson, Clare (). The World of the Book. Melbourne: Miegunyah Press. p. 81. 
  3. ^ Radice, William; Reynolds, Barbara (1987). The Translator's Art. Essays in honour of Betty Radice. Harmondsworth, UK: Penguin. p. 29. ISBN: 0-14-009226-9.
  4. ^ Fowler, R (2016) 'Betty Radice and the survival of classics' in Wyles, R. and E. Hall (eds) Women Classical Scholars: Unsealing the Fountain from the Renaissance to Jacqueline de Romilly, Oxford. p.347-349
  5. ^ a b Fowler, R (2016) 'Betty Radice and the survival of classics' in Wyles, R. and E. Hall (eds) Women Classical Scholars: Unsealing the Fountain from the Renaissance to Jacqueline de Romilly, Oxford. p.347-349,358

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Tubidy